Având în vedere decizia Executivului de a reduce temporar costurile cu forţa de muncă pentru a contracara efectele negative ale crizei economico-financiare asupra activităţii economice, Guvernul a hotărât, de asemenea, că trebuie reglementate şi unele măsuri de protecţie socială.
În acest sens, a fost adoptată OUG nr. 4/2010 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială pentru anul 2010, publicată în M.Of. nr. 93 din 10 februarie 2010.
Măsurile de protecţie socială pentru anul 2010 sunt aplicabile începând cu luna februarie 2010, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, pentru o perioadă de maximum 90 de zile, conform art. 2 din OUG nr. 4/2010.

Măsurile se vor aplica situaţiei reglementate de art. 52 alin. (1) lit. d din Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume: pe perioada suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, „în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare”.

Astfel, salariaţii ale căror contracte sunt astfel suspendate şi care beneficiază de indemnizaţia de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, precum şi angajatorii, pentru salariaţii respectivi, sunt scutiţi de plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, dar nu pentru mai mult de 90 de zile. Indemnizaţiile reprezintă drepturi aferente perioadei februarie – decembrie 2010, inclusiv.

Aceste indemnizaţii de care beneficiază salariaţii, de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, plătite din fondul de salarii, nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile, începând cu luna februarie 2010, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010. Indemnizaţiile reprezintă drepturi aferente perioadei februarie – decembrie 2010, inclusiv.

Perioada de 90 de zile pentru care salariaţii al căror contracte individuale de muncă sunt suspendate şi angajatorii acestor salariaţi sunt scutiţi de plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, constituie stagiu de cotizare fără plata contribuţiei.

Pentru stabilirea şi calculul indemnizaţiei de şomaj se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada de suspendare a activităţii. În situaţia în care stagiul de cotizare realizat potrivit alin. (3) este corespunzător unei fracţiuni de lună, se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în perioada respectivă, corespunzător fracţiunii de lună.

Perioada stagiului de cotizare fără plata contribuţiei, prevăzut la art. 1 alin. (3) din Ordonanţă se ia în calcul la stabilirea perioadei de 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, precum şi la realizarea stagiului minim de cotizare în sistemul asigurărilor pentru şomaj.

Art. 2 din OUG nr. 4/2010 reglementează obligaţia angajatorilor de a depune, la Inspectoratul Teritorial de Muncă in raza căruia îşi au sediul, o declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că se află în una din situaţiile prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.